O alta iarna cu zapada

Articolul a fost scris la 16 Jan 2017 de octavi.ro

Suntem in 2017 si, se pare ca aceasta iarna ne-a luat prin surprindere, din nou. In Bucuresti s-au inchis scoli, oamenii s-au blocat cu masinile pe drum, toata lumea s-a panicat, iadu' alb ne-a lovit din nou, mai tare ca Doroftei.

Cand eram mici mergeam si ne aruncam pe sanie pe niste dealuri la care, daca te uiti acum, ti se pare sport extrem si sa le urci la pas. Seara ma striga bunica-mea, parca o aud: "Hai ceasului acasa ca n-ai mancat nimic toata ziua! Vrei sa mori?!". Si n-am murit, zbieram cat puteam de tare "mai stau un piiic!"

Oare atunci cate grade erau? Pai cine sa se uite si, de ce? Noi nu ieseam afara dupa grade, ieseam dupa zapada. Aveam pantalonii asa inghetati de parca erau scoarta de copac, doar genunchii se indoiau. Saream peste niste hopuri cu sania de ne clantaneau dintii, se mutau ochii in ceafa si ne trezeam ca ne ingheata urechile. Ridicam fesul din zapada, il scuturam bine si il puneam inapoi in cap, se usca singur dupa urmatoarea "tentativa de sinucidere". Ce frumos era!

Nu te ascunde in casa cand e zapada, imbraca-te bine, iesi afara si bucura-te, ajuta un om daca poti. Am devenit mai comozi si am uitat sa ne bucuram. De fapt, am uitat ce ne face fericiti, suntem foarte preocupati de serviciu si toate treburile robotice pe care le facem, traim intr-o lume in care fericirea costa bani, am uitat de vremurile in care era gratuita.

{"order":1,"width":1100,"height":441}

 

 

 

Daca vrei sa lucram impreuna, vezi pagina de servicii

Inapoi la lista de articole

 

Navigare rapida

Scrie-mi o parere

* Toate campurile sunt obligatorii